Bucuria începe cu atenția

Să ne bucurăm de un An Nou plin de atenție, prezență și iubire

© RoseWebArt

Mă uit la motănelul meu zglobiu cum se joacă cu ansamblul lui de joacă și cu șoricelul atașat, pentru a nu știu câta oară, ca și cum ar fi pentru prima dată. Cu același entuziasm și bucurie sinceră ca la prima atingere. Mă opresc din ceea ce fac și mă gândesc cât de frumos și de valoros este să te bucuri de ceva ce există în viața ta de mult timp ca și cum l-ai experimenta pentru prima dată.

Poate că tot ceea ce avem și trăim nu își pierde farmecul fiindcă le-am utilizat sau experimentat de mii de ori și rutina nu ne arată problema din repetarea lucrurilor, făcându-și apariția doar ca să ne amintească să redevenim prezenți cu ceea ce avem în viața noastră. Să încetinim și să privim cu atenție ce avem aici și acum viu și disponibil în jurul nostru.

Motănelul meu nu se plictisește de jocul lui, doar obosește uneori și atunci privește leneș șoricelul și își găsește resurse să observe în loc să acționeze. Nu caută altceva, e doar în acel moment. Se lasă cu totul în prezent, iar bucuria apare apoi în mod firesc.

Realizez din ce în ce mai mult că bucuria nu are nevoie de noutate, ci de atenție. De deschiderea către o nouă perspectivă. De o inimă care vede, recunoaște și ocolește acel „știu deja asta” și se îndreaptă spre „și ce altceva?”.

Atenția este cea care cheamă înapoi bucuria atunci când rutina de zi cu zi o estompează, redeschizând spațiul de a fi din nou prezenți.

Unele dintre cele mai prețioase lecții despre viață vin din aceste momente mici și aparent nesemnificative. Din joaca reluată dintr-un alt unghi. Din bucuria căreia îi permitem să se întoarcă. Din capacitatea de a ne păstra curiozitatea față de ceea ce este deja al nostru. Din puterea de a redescoperi iar și iar acel ceva nou în ceea ce avem deja.

Ce anume din viața ta ai putea privi astăzi prin alte lentile, dintr-o nouă perspectivă, ca și cum ar fi pentru prima dată? 🙂