Când spinii îți șoptesc
E suficient doar să fii
A trecut ceva vreme de la ultimul articol.
Cumva zilele acestea cuvintele care erau obișnuite să fie împletite în proză s-au atașat mai mult de forma versurilor.
Au ales o altă cale de exprimare în clipele mele gânditoare. O cale deși mai puțin obișnuită, îmi este destul de cunoscută.
Ieri am fost la o seară de poezie unde mi-am luat inima în dinți și am citit câteva dintre creațiile mele. O acțiune inspirată de dorința de a mai trece de o barieră din calea mea, și în același timp, de a înlocui o emoție cu alta.
Ce frumos se simte când vezi cum bariera se ridică ușor și te lasă să treci datorită simplului fapt că ți-ai luat angajamentul să faci asta și pur și simplu ești acolo și faci pașii necesari. Și apoi te tot duci, simțindu-te de neoprit :)
Poate că un tren va trece neprogramat în ciuda faptului că bariera s-a ridicat.
Sau poate că nu și vei putea trece de cealaltă parte în siguranță.
Ei bine, am trecut în siguranță, așa cum se întâmplă de cele mai multe ori, fiindcă trăim într-o lume mai sigură decât pare în propria noastră imaginație.
Anul trecut a luat ființă Jurnalul unui Trandafir. El e mai mult decât un jurnal în versuri. E o parte din mine care a început să își facă apariția. Care începe să se familiarizeze cu proprii spini și rolul lor în existența sa.
File din Jurnalul unui trandafir
Fila 1 Dragă jurnal de trandafir, Îți scriu aceste cuvinte de delir: Astăzi m-am înțepat cu un spin. M-a durut, a fost ca un chin. Până când mi-am dat seama cu uimire Că acel spin făcea parte din mine. Dragă jurnal de trandafir, Îți simt petalele atârnând de un fir Și mă panichez deodată, neștiind Că firul e de aur, în tine strălucind. Iau spinul și firul și-adânc suspin: Voi începe să țes cu ele un nou destin. Destin în care fiecare picătură de durere Capătă un sens ce mereu îl voi avea în vedere. Fila 2 Dragă jurnal de trandafir, Azi m-am înțepat iar cu un spin. Stau și suspin: Când ne protejăm, Într-adevǎr, ne mai și rănim. Dragă jurnal de trandafir, Azi m-am înțepat din nou cu același spin Și privind la rana ce sângerează Îmi amintesc să redevin acea copilă care visează Însă mai puțin la un viitor, şi mai mult la un prezent În care să fie mereu trează.
Să nu îți fie teamă să rămâi treaz în mijlocul viselor.
Acolo unde alții fug din prezent, tu poți alege să rămâi și vei ajunge să îl luminezi în cele din urmă.
Caută mai puțin un mâine strălucitor și mai mult un azi viu.
Indiferent de cum îți va fi weekendul, însorit sau umbrit, trăiește-l din plin, fiindcă prezența nu cere perfecțiune.
E suficient doar să fii❣️