Oglinzile în miniatură
Fragmente din mine, reflectate în tot ce mǎ înconjoarǎ
Mă trezesc cu o amintire frumoasă din ultima mea călătorie în Italia.
Pășesc pe o terasă întinsă de pe care admir frumusețea tăcută a munților ce mă înconjoară. Munți care, în partea de sus, par că ating cerul, iar la poalele lor, un lac glaciar le reflectă calm pădurile înverzite.
Așa cum lacul Como reflectă tot ce îl înconjoară, simt că devin și eu o oglindă a lumii din jur. Doar că, uneori, am nevoie să-mi amintesc că nu tot ce oglindesc îmi aparține.
Am nevoie să deslușesc ce e al meu și ce vine din exterior, ca să ajung la liniștea pe care mi-o inspiră o seară petrecută pe malul unui lac, privind rățuște și lebede plutind fără niciun gând care să le țină pe loc.
Îmi plac înălțimile – nu doar pentru că lucrurile par mai mici de sus și își pierd din greutate, ci mai ales pentru că îmi oferă o privire de ansamblu.
Privesc firul delicat al unei cascade ce coboară din vârf, străbătând muntele, pentru a se vărsa într-un lac mic, liniștit și electrizant de turcoaz.
Și îmi amintesc că există atâta forță în ceea ce pare atât de firav la prima vedere.
Mă oglindesc în tot și toate – în ultimul timp mai ales în făpturile mici.
Oglinzile mici reflectă cel mai clar fragmente ale copilului nostru interior.
În interacțiunea cu un copil, ies la iveală mecanismele vechi de supraviețuire ale părinților noștri – cele cu care am fost crescuți, cele prin care am învățat pentru prima dată să ne definim. Și nu doar atât – cercul se extinde pe măsură ce copilul crește: grădiniță, rude, prieteni, școală, lume.
Chiar și un pui de pisică jucăuș poate scoate la suprafață părți din tine uitate, dar nu mai puțin vii.
Poate nu la fel de intense ca acelea pe care le dezvăluie un copil și totuși se activează în tine exact ce ai nevoie să vezi.
Poate că, uneori, cele mai mici oglinzi reflectă cele mai adânci adevăruri.
Micile mele oglinzi din prezent se uită la mine cu ochi curioși și mă întreabă:
Ce vezi în tine azi?
Le zâmbesc și învăț să mă privesc mai blând, așa cum mă privesc ele, cu ochi curioși și răbdători.
